„Inima de caine“ relateaza experienta de viata din Moscova anilor ’20 a unui medic specializat in transplant si rejuvenare. Profesorul Preobrajenski, impreuna cu asistentul sau, Bormenthal, creeaza un homunculus, printr-un experiment: grefeaza pe un caine, pe care chiar medicul il botezase Sarik, hipofiza si glande genitale umane. Esecul este total: Sarik, care cere sa fie numit Sarikov, este o fiinta fara idei proprii si fara valori morale, dar cu disponibilitate deplina de a adera la dogmele sovietice. Profesorul si asistentul sau, reprezentanti ai lumii revolute, traiesc cu greu in aceeasi casa cu propria lor creatie si ajung sa inverseze actiunea medicala si ii transplanteaza inapoi organele originale.