Inimi neliniștite este unicul roman al scriitorului, o operă din ultima etapă de creație a acestuia. Autorul găsește în acest roman expresia supremă, biruitoare în compătimire, înfățișând adevărul jalnic și totuși sublim al vieții. El expune cu o măiestrie deosebită două tipuri de compătimire: cea sentimentală – care nu este pătimire alături de altul, ci numai apărarea instinctivă a propriului suflet față de suferința străină – și cea nesentimentală, dar creatoare, singura demnă de luat în seamă – care știe ce vrea și este hotărâtă să pătimească răbdătoare, luând parte la suferință, dând totul până la ultima picătură de putere și chiar dincolo de ea.

Este o creație care își impune atributele artistice, astfel încât, într-o atmosferă schimbată, cititorul de azi descoperă în scriitorul austriac o prezență generoasă, care a știut să întâmpine viața cu probitate și a așezat demnitatea omului mai presus de orice.