Inimi nelinistite este unicul roman al scriitorului, o opera din ultima etapa de creatie a acestuia. Autorul gaseste in acest roman expresia suprema, biruitoare in compatimire, infatisand adevarul jalnic si totusi sublim al vietii.

El expune cu o maiestrie deosebita doua tipuri de compatimire: cea sentimentala - care nu este patimire alaturi de altul, ci numai apararea instinctiva a propriului suflet fata de suferinta straina - si cea nesentimentala, dar creatoare, singura demna de luat in seama - care stie ce vrea si este hotarata sa patimeasca rabdatoare, luand parte la suferinta, dand totul pana la ultima picatura de putere si chiar dincolo de ea.

Este o creatie care isi impune atributele artistice, astfel incat, intr-o atmosfera schimbata, cititorul de azi descopera in scriitorul austriac o prezenta generoasa, care a stiut sa intampine viata cu probitate si a asezat demnitatea omului mai presus de orice.