Traducător de literatură neogreacă, Valeriu MARDARE debutează acum şi ca prozator, dezvăluind un univers marginal, psiho-patologic, unde naratori variaţi îmbină intro­specţia cu reflecţii asupra existenţei cotidiene.
Volumul reprezintă un triptic enigmatic, unitar prin personajele fără nume, marcate de trecut, însă cu propen­siuni creatoare, evadând prin forme mentale dintr-o stare cvasiautistă în lumea socială activă. Nostalgice, introvertite, ele sunt rupte de ambientul social agresiv şi dovedesc că au, în final, un fond mental dinamic şi salvator. În mediul lor citadin şi în evoluţiile lor, cititorii pot recunoaşte propria lor cetate şi pe propriii concitadini ce aspiră la normalitate. Dacă în prima povestire personajul pare un „idiot” post­dosto­­iev­skian, spectrul suferinzilor se regăseşte şi în celelalte poves­tiri, unde se produc contaminări subtile între narator şi eroi.
Prin mesajul său major şi prin arta sa modernă, Valeriu MARDARE incită cititorul la o meditaţie asupra fiinţei moderne. Premizele acestea ne îndreptăţesc ca, pe viitor, să aşteptăm de la el lucrări antologice.