Titlul volumului de față nu e întâmplător. L-am ales, în urmă cu mai bine de cinci ani, cu scopul de a iniția o rubrică permanentă într-o publicație lunară românească, la care am colaborat în toată această perioadă, până în momentul în care cooperarea (care, în ochii mei, era importantă) a fost brusc curmată de redacție.

Ideea care se ascundea (dar, de fapt, care era clară de la bun început) în spatele acestei inițiative era de a prezenta cititorului român o imagine, pe cât se poate de obiectivă (deși, oricât am încercat, nu am putut împiedica strecurarea unui semnificativ procent de subiectivism perfect explicabil), a situației în care decurge viața noastă, a israelienilor, în acest deceniu al mileniului al treilea, o existență deloc simplă, greu de înțeles, mai ales pentru cine nu o simte și nu o trăiește zi cu zi, noapte de noapte.
Textele cuprinse în acest volum acoperă o bună parte din ceea ce numim viața în Israel, o țară dintre cele mai tinere de pe mapamond, născută în cumplite dureri „ale facerii” și ducându-și existența de la un război la altul.

Vecinii săi nu fac parte din clubul națiunilor dezvoltate, viața e grea mai peste tot în Orientul Mijlociu, iar Israelul ar putea reprezenta nu numai un exemplu de progres și de stare de bine, ci chiar o sursă de informații utile, pe care numai (ceea ce numim) o start-up nation le poate oferi.