Eleanor Coppola, realizatoare de filme documentare, artistă, scriitoare şi - nu în ultimul rând - soţia unui gigant al cinematografiei şi mama unei tinere regizoare de succes, Francis Ford Coppola şi Sofia Coppola, îşi foloseşte extraordinara capacitate de reflecţie pentru a descrie viaţa familiei ei, de-a lungul a mai bine de 20 de ani. Adunând fragmente din jurnalele personale,a prins ca într-un insectar efemerul clipei din care transpar experienţele ei ca mamă, soţie şi artist, străduindu-se să-şi descopere modalităţi proprii de exprimare a sinelui în mijlocul unei familii pline de talent.
Stilul este unul fragmentar, croit pe modelul jurnalului intim, dar ne duce cu gândul la Proust, căci amintirile sunt adesea aduse la lumină prin intermediul unor obiecte dintre cele mai banale, precum perechea de pantofi găsiţi în 2002 ş care îi reaminteşte micul dejun în care soţul ei i-a dat fiicei lor sfaturi despre construcţia unui film.
Prezentate cu dezarmantă onestitate, momentele tumultoasei şi oarecum nomadei existenţe a familiei Coppola acoperă decade şi traversează continente, dezvăluind tragedii sfâşietoare, dar şi bucurii nemăsurate. Fie că vorbeşte despre o simplă plimbare prin pădure ori descrie monumentala traversare a covorului roşu la premiile Oscar, autoarea face
dovada unei sensibilităţi deosebite faţă de lumea care o înconjoară. Viaţa ei, indiscutabil încântătoare şi fermecată, este, cu toate acestea, în continuare plină de aceleaşi îndoieli, nelinişti şi regrete pe care le trăieşte o femeie, oricare, de oriunde, ca şi cum ceea ce vrea să spună este: "Nu te gândi la numele meu, iată cine sunt eu, cu adevărat."