Biroul d-lui Argetoian are cateva foarte bune tablouri si cateva rafturi de carti. Le fac ocolul in timp ce gazda mea cerceteaza oarecari hartii in legatura cu Basarabia, prilej pentru a deplasa conversatia pe cu totul alt plan decat al politicii de care am abuzat. De vreme ce suntem intre carti, sa vorbim despre carti.
- Nu am autori preferati. Sau, ca sa fiu exact, am avut mai multi autori preferati. Pe rand. Dupa etapele vietii. E un autor pe care il recitesc si astazi cu multa placere, dar oarecum nu cu deplina satisfactie de mine insumi. Ma amuza insa. E Chateaubriand. In special Memoires d'outre-tombe. Imi dau seama cat e de umflat si de farsor, dar e un admirabil talent.
Incolo - dar am mai spus-o si n-as vrea sa ma repet cartile mele de capatai sunt colectia Bedeker. Deschid aproape in fiecare seara, inainte de culcare, cate un volum si fac astfel cate un voiaj. Cand intr-o tara, cand intr-alta, cand intr-un oras, cand intr-altul, dupa capriciu. Revad locuri cunoscute sau studiez altele, pe care inca nu le-am vazut. Asa ca mi se intampla sa cunosc foarte bine unele tari, inainte de a le vizita. Dar afara de albumele de calatorie, citesc foarte putin.
Eu am iesit din faza intelectuala. Nu mai am interes de carti. Pe vremuri nu numai ca citeam, dar eram si bibliofil. O adevarata patima. Petreceam ceasuri intregi in librarii. Acum nu ma mai intereseaza. Nu stiu de ce. Ar trebui poate sa ma analizez, dar la ce bun?
Extras din interviul acordat in iunie 1935 de omul politic Constantin Argetoianu. Gazetarul care i l-a luat, trimis de revista culturala Rampa, este nimeni altul decat Mihail Sebastian, un tanar de 27 de ani care debutase recent in proza, nu inca si in teatru.