Bazat pe experiențele reale ale autoarei ca jurnalist de război în Orientul Mijlociu, Inshallah este o poveste epică despre iubire și pierdere, despre iraționalitatea violenței și despre umanitatea care supraviețuiește chiar și în cele mai întunecate vremuri
„Un proiect ambițios, în care Oriana Fallaci recreează Beirutul din 1983 cu o multitudine de personaje – soldați italieni, militanți libanezi și civili prinși într-un conflict fără sfârșit. Deși subiectul este războiul, Fallaci celebrează viața și umanitatea, pe care o consideră „cel mai emoționant dintre toate animalele”. Scenele de violență sunt brutale, dar narațiunea alternează între lacrimi și râs, captivând cititorul până la ultima pagină.” (The Independent)
În inima unui Beirut sfâșiat de războiul civil, unde moartea pândește la fiecare colț, un contingent de soldați italieni ajunge într-o misiune de menținere a păcii. Dar în acest infern al violenței absurde și al urii fără sfârșit, ei descoperă rapid că pacea este un ideal fragil, iar supraviețuirea depinde de o combinație de noroc, diplomație și compromisuri periculoase.
Inshallah – unul dintre cele mai complexe și intense romane ale Orianei Fallaci – urmărește o galerie de personaje prinse în haosul conflictului libanez: soldați italieni trimiși într-o misiune care pare imposibilă, femei libaneze a căror frumusețe ascunde traume adânci, militanți creștini și șiiți care ucid în numele unor cauze contradictorii, călugărițe franceze prinse între credință și oroarea războiului.
Dacă ar exista un protagonist central, acesta ar fi Angelo, un tânăr italian care și-a abandonat studiile de matematică pentru a trăi realitatea războiului. Însă, ceea ce descoperă pe câmpul de luptă nu are nicio legătură cu logica precisă a formulelor matematice – doar haos, moarte și alegeri imposibile. Prin întâlnirea sa cu Ninette, o enigmatică femeie libaneză, Angelo simte, pentru prima dată, fragilitatea iubirii în fața violenței necontrolate. Când Ninette este prinsă în mijlocul unui act de teroare și își pierde viața, Angelo înțelege că viața nu poate fi definită prin raționamente sau ecuații – ci doar printr-un singur cuvânt: „Inshallah” – „Așa cum vrea Dumnezeu.”
Romanul este construit pe mai multe fire narative, fiecare dintre ele aducând o perspectivă diferită asupra războiului: de la strategiile militare și negocierile secrete ale ofițerilor italieni cu milițiile libaneze, la brutalitatea unui copil-soldat care ucide fără remușcări și la disperarea unor soldați care încearcă să își păstreze umanitatea într-o lume în care moartea devine o banalitate. Fallaci surprinde nu doar absurditatea războiului, ci și influența acestuia asupra sufletului uman, transformând oameni obișnuiți în monștri sau martiri.
Un alt personaj central este Charlie, inspirat de figura reală a căpitanului Corrado Cantatore, un ofițer italian cu legături profunde în Orientul Mijlociu. Prin priceperea sa diplomatică, el reușește să mențină contingentul italian în siguranță, devenind un pion-cheie în supraviețuirea acestora.
Bazată pe experiențele reale ale autoarei ca jurnalist de război, Inshallah este mai mult decât un roman – este o mărturie despre fragilitatea vieții, despre fanatism, despre impactul devastator al urii și despre modul în care războiul distruge și reinventează destine.
Cu un stil incisiv, direct și fără compromisuri, Oriana Fallaci oferă o carte care te sfâșie pe dinăuntru, te provoacă și te face să te întrebi ce înseamnă cu adevărat războiul. Inshallah nu este doar un roman, ci o lecție dură despre natura umană și despre absurditatea unei lumi în care, în final, nimic nu pare să mai aibă sens.
„— Angelo! Nu mă asculți, nu mă ascultai, Angelo?!? Angelo!
N-ai auzit ce ți-am spus?!? Angelo! De ce continui să taci?!?
Continua să tacă deoarece între cele două fotografii ale lui Ninette se afla un chenar cu un titlu tulburător și declarația cu care Natalia Narakat Al Sharif îl lăsase să plece pe reporterul de la Times. Titlul era «La formule de la Vie». Formula Vieții.
Declarația era următoarea: «În ce mod rezolv problema faptului de a trăi cu acest șir de amenințări la adresa lui George, adică în acest amestec de fericire și teroare? Este ca și cum m-ați întreba dacă există formula Vieții… Vă voi răspunde așadar printr-o frază extraordinară pe care am auzit-o în timp ce priveam cu ochi distrați un fragment dintr-un film. Extraordinară, da. Atât de extraordinară încât mi-ar plăcea să știu dacă era vorba de un aforism celebru ieșit din mintea unui mare filosof sau o simplă replică ieșită din condeiul unui scenarist genial. Iat-o: Viața nu este o problemă de rezolvat. Este un mister de trăit. Chiar este, dragă prietene, chiar este. Cred că nimeni nu ar putea să susțină contrariul. Așadar formula există.
Constă într‑un cuvânt. Un simplu cuvânt care aici este rostit cu orice pretext, care nu promite nimic, care explică totul și care în orice caz ajută: Inshallah. Cum vrea Dumnezeu, cum îi place lui Dumnezeu, Inshallah.»”