Cartea se constituie intr-o critica a individualismului și relativismului lipsite de intemeierea pe principii care sa țina la un loc și sa conserve individul și societatea in care traiește. Integrarea individului in grupul social bazata pe dreptate ca relație intru libertate conduce la depașirea maximei carteziene „Cuget, deci exist”, dar cu ea cu tot, prin maxima integratoare și sursa a libertații „Sunt cuprins de logos cuprinzandu-l, deci ințeleg; așadar Binele exista!”. Aceasta maxima presupune aderarea libera la grup, avand ca temei ințelegerea ca singura modalitate de infaptuire a dreptații și de asigurare a libertații. Istoria și, implicit, politicul trebuie sa aiba o intemeiere logica. Este vorba despre o logica umana conectata la Logos¬-ul universal care este ratio (principiu) și sermo (cuvant), dar pe care logica umana l-a surprins numai pe una din laturile sale, ceea ce a condus la un eșec in organizarea politica a societații. Omul, in calitatea sa de individ, a fost ținut in izolare, chiar daca de multe ori a avut iluzia libertații. Dominant in istoria politica a omenirii a fost sentimentul insingurarii și al neputinței de a ieși din aceasta stare. Țelul carții este gasirea echilibrului intre individ și societate prin practicarea virtuții dreptații, fundament sigur pentru virtutea libertații. In rest, totul e poveste.

Plecand de la ideea ca omul este o ființa aspiraționala, Gheorghe Danișor pornește o calatorie filosofica din Antichitate pana in zilele noastre, in care descrie evoluția omului in relație cu sine și cu ceilalți prin prisma istoriei, religiei și politicii. Dezbatand gandirea lui la Platon și Aristotel, apoi a lui Sartre și Heidegger ori Descartes, dar și a lui Kant și Hegel ori a altor mari filosofi ai omenirii, autorul surprinde viziunea omului cu privire la societatea in care traiește trecand prin toate perioadele importante ale umanitații și dezvoltarii ei: Antichitate, Evul Mediu, iluminism și postmodernism. Dat fiind ca istoria aparține oamenilor, iar ea reprezinta rezultatul incercarilor continue ale acestora de a surprinde esența binelui, volumul de fața demonstreaza ca, deși omul aspira la un viitor intotdeauna mai bun și uneori ajunge sa iși neglijeze prezentul, se anunța apariția unei noi ere, una bazata pe comunicare și ințelegere. Iar asta, pentru ca actul politic nu se savarșește de unul singur, ci de om impreuna cu ceilalți.