Cartea aceasta mi-a tăiat răsuflarea: Loung Ung îşi poartă cititorii într-o lume kafkiană — copilăria ei furată de khmerii roşii ai lui Pol Pot — şi îi sileşte să participe la asasinatele în masă, la foametea şi bolile care i-au răpit o parte din familie.În cele din urmă, oroarea genocidului cambodgian îşi găseşte măsura doar în spiritul încăpăţânat al autoarei. – IRIS CHANG

Născută în familia cu şapte copii a unui înalt funcţionar guvernamental, Loung Ung a dus o viaţă privilegiată în capitala Cambodgiei, Phnom Penh, până la vârsta de cinci ani. Apoi, în aprilie 1975, armata khmerilor roşii ai lui Pol Pot a năvălit în oraş, forţând familia lui Ung să fugă şi, în cele din urmă, să se împrăştie. Loung a ajuns într-o tabără de muncă pentru orfani, unde a fost pregătită să devină copil-soldat. Părinţii i-au fost omorâţi, fraţii i-au fost trimişi în alte tabere de muncă, iar cei care au supravieţuit ororilor regimului aveau să se reunească abia după înfrângerea khmerilor roşii.

Dureroasă şi totuşi încărcată de speranţă, povestea plină de forţă a lui Loung Ung este o relatare de neuitat despre o familie distrusă şi fărâmiţată, şi totuşi susţinută într-un mod miraculos de curaj şi dragoste în faţa unei brutalităţi de nedescris.

Memoriile lui Ung ar trebui să ne aducă aminte că uneori e mai bine ca istoria să nu fie lăsată doar în seama istoricilor, ci în seama acelora care au rămas în picioare atunci când teroarea a luat sfârşit. – BOOKLIST