Pe fundalul mărețelor stânci roșii de la Petra, asemenea unui Buddha dizgrațios, stă trupul lipsit de viață al doamnei Boynton. Hercule Poirot nu se întreabă cine a comis crima, ci oare cine NU ar fi avut motive să dorească moartea bătrânei, căci, într-adevăr, doamna Boynton este cea mai detestabilă ființă pe care detectivul a întâlnit-o vreodată. Având la dispoziție numai 24 de ore ca să rezolve misterul, Poirot își amintește de o remarcă pe care a surprins-o întâmplător într-un hotel din Ierusalim: „Înțelegi, nu-i așa, că trebuie să moară?”