"Întâlniri solare" povesteşte o experienţă aşa de intensă încât ea deschide şi pentru alţii posibilitatea trecerii de la suferinţă la bucurie, trecerea spre o altă conştiinţă. Această transformare e adusă la început de întâlnirea cu o imagine a lui Isus trăită într-o stare de meditaţie profundă. Această imagine se interiorizează din ce în ce mai mult pentru a deveni substanţa însăşi a fericirii şi a vieţii.

"Ai intrat în casa mea. Ştiam că eşti Tu, cel în care nu puteam crede. Nu îndrăzneam să-mi ridic ochii către faţa ta. Cum să-mi imaginez faţa Iubirii?

El spune: “Teama nu mai face parte din tine. Îti cer îndrazneala splendidă a unei explozii solare. Îţi cer să semeni peste tot un nou ferment, nu prin învăţătura unei vorbe care poate fi închisă într-o dogmă sau prin orice formă rigidă de gândire ci printr-o “stare de a fi”, o transparenţă care este cea a transformării constante a vieţii. “Cer miilor de faţete ale libertăţii tale de a se propulsa în orice loc pentru a forma cu mulţi alţii reţeaua iubirii pe care am conceput-o deasupra planetei. “Îţi cer să fii bucuria care înfloreşte pe toate drumurile lumii. “Îţi cer să fii eu, sursa infinită a Iubirii. “Îţi cer să fii într-adevăr tu însăţi.”