"– Bunã dimineata, papagalule Kakadu! zise sticletele Nãsturel.

– Bunã dimineata, bunã dimineata! rãspunse papagalul, cu bucurie în glas. Gata, plecati la plimbare?

– Da, trebuie sã gãsim ceva de mâncare!

– Nu vreti putinã pâinicã de la mine? Pot sã vã dau si o feliutã de mãr! Sau poate niste seminte de floarea-soarelui? întrebã Kakadu, cuprins, dintr-odatã, de un sentiment de mare dãrnicie.

– Multumim, am vrea, ne cam dor gusitele de foame, dar cum sã intrãm? Balconul e închis!

– Uitati, sus, e un ochi de geam! Dacã trag de mâner cu ciocul, iar voi împingeti din afarã cu toatã puterea, s-ar putea sã îl deschidem! zise papagalul Kakadu.

– Bine, de acord! ziserã cei doi.

Si, cu putin efort, reusirã sã deschidã geamul. Sticletele si pitigoiul intrarã bucurosi în balcon si se puserã pe mâncat seminte, fructe si pâinicã, pânã când, ghiftuiti pânã peste mãsurã, obosirã..."

...Aceasta este minunata poveste a pãsãrilor de oras, pe care doream sã v-o împãrtãsesc!

Sper cã v-a încântat, si nu uitati sã iubiti si sã ocrotiti mereu natura si frumusetile ei!