Această lucrare s‑a născut din dorinţa de a scoate în evidenţă felul în care mecanismul social actual funcţionează în raportul dintre modernism şi valorile culturale de tip unicat din ţara noastră.

O astfel de valoare unică în România este şi „Cimitirul Vesel” de la Săpânţa, un obiectiv turistic semnificativ care totuşi nu a primit atenţia cuvenită până în prezent.

Valoarea acestuia este dată nu doar de importanţa sa ca obiectiv turistic, pe care nu o contestăm, ci şi de importanţa tezaurului etnografic şi antropologic pe care acest cimitir îl reprezintă, „Cimitirul Vesel” fiind înscris pe lista monumentelor istorice din judeţul Maramureş ca monument de importanţă naţională şi universală (cod MM‑IV‑s‑A‑04832), atestat din 1935.

„Cimitirul Vesel” nu este un simplu loc de veci, ci o formă de dialog simbolic între lumea de aici şi cea de dincolo – şi nu oricum, ci prin ilustraţii cu o cromatică aparte şi epitafuri elocvente pentru cei decedaţi.

Unul dintre motivele pentru care am ales acest loc cu însemnătate, a cărui analiză o expunem, este reprezentat de faptul că acesta nu a fost în ultimele decenii un punct maxim de interes pentru cercetători, deşi în spatele crucilor albastre se află o sursă continuă de artă nedescoperită şi de material de cercetare sociologică, etnografică şi antropologică. Este adevărat că „Cimitirul Vesel” reprezintă un obiectiv turistic vizitat în zona Maramureşului în special vara, însă la fel de adevărat este şi faptul că el nu a beneficiat de o promovare corespunzătoare, nici din partea autorităţilor, dar nici din partea sociologilor sau a oamenilor de cultură care prin activitatea specifică, didactică şi de cercetare, ar fi putut atrage atenţia asupra acestui loc de o importanţă deosebită.