Intoarcerea autorului mi se pare cartea cea mai gravă şi mai bine scrisă a lui Eugen Simion, nu doar prin problematica ridicată (ea însăşi de mare actualitate), dar şi în calităţile ei stilistice. Arareori o carte de critică se citeşte cu atâta plăcere. Eleganţa dezinvoltă topeşte asperităţile chestiunilor celor mai aride. Unele pagini -îndeosebi din ,,dialogurile” finale - au în plus o anumită cochetărie călinesciană, amatoare de paradoxuri şi formulări pregnante. Sub aparenţa spumoasă, se discută totuşi idei serioase, dar pe tonul cel mai ,,optimist", legate de soarta romanului , clasicism, cultul marilor valori, spirit modern, terorism metodologic ş.a.

Carte delectabilă, operă a unuia dintre cei mai buni critici de azi, întoarcerea autorului iniţiază şi invită totodată la meditaţie, incitând permanent către dialogul colegial fertil.