Alex este un militar retras din Afghanistan. După mai multe tururi militare, cele optzeci și trei de suflete luate îi macină conștiința și îi bântuie coșmarurile. Titlul de „Romanian Reaper” care îl urmărește nu îl încălzește absolut deloc. Întors în țară, este singur, alcoolic și închis emoțional.

Rutina distructivă se schimbă atunci când este chemat înapoi în Kandahar pentru a-i ajuta pe foștii săi colegi într-o operațiune de salvare de ostatici. Însă Alex nu este dispus să se întoarcă la sursa coșmarurilor sale și să adauge alte vieți pe lista celor optzeci și trei. Cu toate acestea, se simte obligat să accepte noua misiune când află că unul dintre ostatici este Julie, jurnalista cu care a avut o relație strânsă în timpul ultimei sale misiuni în Afganistan.

“O carte pe care nu o vei lăsa din mână și care îți va face inima să bată mai tare. O poveste dinamică, încărcată de acțiune și răsturnări de situație, care te face să treci prin toate emoțiile alături de protagonist și te tine cu sufletul la gură de la prima pagină până la ultima.

O poveste excelentă, încărcată de acțiune, care te trage în paginile ei încă de la primele rânduri și promite să îți ofere un adevărat roller-coaster emoțional alături de protagonist.”

Ștefana Chelsău

“Romanul lui Alin, deși pare o poveste clasică a eroului plecat în salvarea printesei, este de fapt o poveste despre o lume nevăzută. O poveste despre lumea interioară a unui om care a mers pe curcubeul facerii de bine pentru a găsi la capătul lui cufarul cu îndoieli și regrete. E despre linia fină dintre erou și e rău.”

Ionel Brumă

De ce să cumperi cartea?

• O călătorie inegalabilă: povestea unui fost lunetist de excepție, nevoit să se întoarcă pe front într-o misiune periculoasă pentru a-și salva iubita.
• Descrieri autentice: detalii bine cercetate și o reprezentare autentică a vieții militare și a operațiunilor speciale. Autorul ține în mână o armă mai des decât te uiți tu la filme cu împușcături.
• Rezoluție dramatică: o poveste plină de răsturnări de situație, suspans și momente impactante care te vor ține lipit de pagini până la sfârșit.
• Personaje atent conturate: personajele din carte sunt bine dezvoltate și autentice, astfel încât vei putea împărtăși cu ușurință bucuriile și provocările lor. Stil dinamic și antrenant: îți vă crește pulsul exact că în sala de cinema, la un film de acțiune.
• O picătură de romance: o poveste despre iubire și curajul extrem în fața primejdiilor, oferind o perspectivă realistă asupra capacității umane de a depăși obstacole dificile pentru lucrurile la care ținem.
• Tematică profundă și universală: cartea explorează teme profunde precum curajul, dragostea, pierderea, sacrificiul și lupta cu proprii demoni interiori.
• Provocări morale și etice: povestea pune sub lupă dilemele morale și etice cu care se confruntă protagonistul, invitându-te astfel la reflecție asupra propriilor convingeri.

Despre autor

Alin face parte din generația cu cheia de gât sau mileniali, cum este numită în zilele noastre. Și dacă e să-l întrebi pe el, o să-ți spună că e cea mai bună dintre toate. E generația care a crescut cu povești spuse de bunici la gura sobei sau citite din cărți seara, înainte de culcare.

Nu i-a luat mult să se îndrăgostească iremediabil de mirosul de tuș pe hârtie. Când avea 5 ani, bunica lui l-a învățat să citească și de atunci a fost absorbit într-o lume din care nu avea să mai iasă. S-a lăsat purtat de eroii lui pe toate continentele, prin tot felul de aventuri și încă nu s-a săturat. O poveste bună îl atrage ca un magnet și îl ține lipit de ea până la final.

Apoi, pe măsură ce anii au trecut, Alin și-a dat seama că are și el câteva povești de spus, însă era convins că nu se pricepe la cuvinte. Că nu era destul de bun pentru asta. Spre norocul lui, însă, a dat peste niște oameni care i-au spulberat aceste convingeri și i-au arătat că orice se poate învăța.

Iar de atunci… cerul este limita.

Fragment din carte

“Mac, eu nu vin,” îi răspund sperând că asta este tot ce trebuie să spun ca discuția să se termine.

“Poftim? Cum adică nu vii? Am auzit bine?”

“Da, nu pot să vin.”

“Ești bolnav sau ceva? De ce nu poți?” vine întrebarea de care îmi e frică.

“Pur și simplu nu mă pot întoarce acolo, Mac. Nu mai pot simți încărcătura aia, mizeria aia. Nu pot să mai iau nicio viață. Nu mai vreau să fac asta. Mă bântuie în fiecare noapte fețele celor pe care i-am omorât. Vreau să ies din toată mocirla asta, iar dacă m-aș întoarce m-aș afunda și mai tare.”

MacAllister nu mai spune nimic. Îi aud doar respirația în telefon. Ce gândește oare acum? Că sunt un laș? Că îmi e frică și că nu îmi pasă de cei răpiți? Că nu mă interesează decât să-mi fie mie bine?