Intre 1944 si 1951, intr-o perioada in care strainii nu erau doriti in Tibet si doar putini vizitatori primeau permisiunea de a vedea aceasta tara, Heinrich Harrer a trait printre tibetani, in principal in Lhasa, „orasul interzis”. El si-a relatat experienta in cartea Sapte ani in Tibet, care a devenit imediat un bestseller international. Dupa treizeci de ani, Heinrich Harrer viziteaza din nou Tibetul si scrie o noua carte: in Intoarcerea in Tibet vedem o tara transformata sub stapinirea chinezilor, foarte diferita de Tibetul liber, unde religia era odinioara in centrul vietii de zi cu zi. Harrer reintilneste in Lhasa vechi prieteni, povesteste despre revolutia culturala, despre distrugeri de manastiri si bunuri culturale, despre tibetanii din exil si despre credinta nestramutata a poporului tibetan, care infrunta toate vicisitudinile.

„Prin aceasta carte doresc in primul rind sa atrag atentia asupra unor valori culturale foarte pretioase care s-au pierdut si sa arat cit este de important sa se gaseasca o cale de a salva autonomia si patria acestui popor fascinant din multe puncte de vedere, un popor al carui destin m-a impresionat foarte puternic.” (Heinrich Harrer)