După un somn lung cât un veac petrecut în fântâna unde-l aruncase împăratul, faimosul Neghiniță din cartea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea se întoarce în volumul lui Al. Mitru pentru a face dreptate.

Într-o seară, în casa în care Liuța locuia cu unchiul și mătușa ei, își face apariția un omuleț atât de mic, că dacă-ți intră în ureche îi confunzi vocea cu propriile gânduri.

Însoțit de oameni de nădejde, Neghiniță pornește în căutarea bordeiului în care au locuit părinții lui. Poveștile culese pe drum, ajutorul pe care-l primește, lucrurile frumoase întâlnite îi dau călătoriei un sens mereu proaspăt.