Cartea Introducere în Securitatea Digitală este o introducere în complexitatea securității digitale fără de care nu am putea citi, învăța și nici asigura lucrurile esențiale domeniului și pericolelor din perspectiva prezentului și viitorului.

Așa cum se arată și în introducere – Perspectiva asupra viitorului devine îngrijorătoare din moment ce, deşi trăim într-o perioadă a inovaţiilor tehnologice, ne confruntăm cu noi moduri de comitere a infracţiunilor, folosind capabilităţile existente într-un mod ofensiv. Dacă ne bucurăm de inteligența artificială și avantajele ei nu putem ignora informațiile false, fake news /„Deep fake”, prin care în fiecare zi mii de oameni sunt înşelaţi în spaţiul virtual.

Amploarea pe care o cunoaște fenomenul fake news se datorează, într-o mare măsură, procesului de digitalizare, care a cuprins inclusiv sectorul mijloacelor de comunicare în masă. Totuși, cauzele apariției și propagării fenomenului sunt multiple, astfel încât, pe lângă digitalizarea societății în ansamblu, se adaugă și lipsa reacției factorilor politici în fața diseminării de informații nereale, atitudinea anumitor actori din sectorul mass-media cât și lipsa educației digitale în rândul consumatorilor de știri.

Există trei criterii specifice care pot reprezenta premisele apariţiei fake news:

– se porneşte de la o știre ce conţine informații nereale, în totalitate sau în parte;

– difuzarea respectivei știri către public se realizează cu rea-credință, cunoscând lipsa ei de veridicitate;

– difuzarea știrii se face în scopul obținerii unui avantaj pentru sine sau pentru un terț, sau pentru a produce un prejudiciu unei terțe persoane.

Consecința imediată a fake news nu constă doar în afectarea dreptului fiecărui individ în parte de a fi informat, dar şi în vătămarea altor drepturi fundamentale, precum dreptul la viață privată. În situația în care diseminarea ştirilor false are ca ţintă un stat, primele afectate sunt valorile de securitate pe care respectivul stat dorește să le protejeze. În acest sens Raportul Grupului de experţi la nivel înalt al Comisiei Europene cu privire la fake news şi dezinformarea online (HLEG), publicat în anul 2018, definește dezinformarea ca pe o înglobare de „informații false, inexacte sau înșelătoare, concepute, prezentate și promovate pentru a provoca în mod intenționat un prejudiciu public sau pentru profit. Riscul de vătămare include amenințarea proceselor și a valorilor politice democratice, care pot viza în mod specific o varietate de sectoare, precum sănătatea, știința, educația, finanțele și altele”.

[...]

Astăzi, cercetătorii lucrează la dezvoltarea de algoritmi bazați pe IA care pot identifica deepfake-urile/fake news-urile prin analizarea detaliilor dificil de sesizat în texte sau imagini și greu de detectat de către mijloacele fizice, cum ar fi anomalii în clipire sau în mișcarea naturală a pielii. Tehnici de autentificare a conținutului, precum tehnologii blockchain și watermarking digital (filigranare), pot ajuta la stabilirea originii și autenticității conținutului, oferind o metodă de verificare a surselor textelor, sau informațiilor video și audio originale. Instrumente de verificare la scară sunt dezvoltate de platformele de social media și companiile tehnologice pentru a scana și elimina atât fekenewsurile cât și deepfake-urile de pe site-urile lor, contribuind astfel la reducerea răspândirii dezinformării. Securitatea digitală în prezent și viitorul apropiat se poate realiza prin parteneriatele între industrii, implicând colaborarea între sectorul tehnologic, guvern și organizațiile de cercetare, pot accelera dezvoltarea și implementarea acelor soluțiilor de detectare a problemelor de securitate digital și în mod urgent a fake news-urilor și deepfake-urilor.

Dr. Tiberiu Tănase

Bucureşti, 2024