Numele lui Alexander von Humboldt poate fi găsit pretutindeni în jurul nostru: există oraşe, cursuri de apă, specii de animale, un curent oceanic, ba chiar şi o mare lunară care-l poartă. Socotit în epocă drept cel mai faimos om după Napoleon, Humboldt a schimbat prin vasta sa operă fața știinţelor naturale. A scris enorm, dar nu a stat închis în bibliotecă, ba dimpotrivă, s-a aventurat spre zări şi ţinuturi cutreierate şi cercetate de puțini oameni. A navigat pe Orinoco, a traversat Anzii și a străbătut Siberia într-o perioadă în care astfel de călătorii cereau eforturi herculeene și-l supuneau pe cutezător unor pericole terifiante. Acest „Shakespeare al ştiinţei" se simţea în largul său și în junglele sud-americane, şi în saloanele lumii occidentale, al căror idol devenise, printre prietenii săi numărându-se personalități ilustre precum Goethe, Schiller, Simón Bolívar şi Thomas Jefferson. În cartea ei admirabil documentată, Andrea Wulf parcurge pas cu pas biografia exemplară, dar tumultuoasă a acestui geniu al științei. Ea ne oferă și o analiză subtilă a felului în care ideile lui Humboldt și-au exercitat influența în timp, revoluționând știința, punând bazele ecologiei, modelând gândirea sociopolitică - creând, așadar, un nou mod de a înțelege lumea naturală şi locul pe care îl ocupăm noi în interiorul acesteia.