Aceasta nu e o istorie a oștirii românești care să poată înlocui cercetările specialiștilor militari. Nici nu râvnește la aceasta. Autorul a observat însă adeseori cât de greu și de necomplet se pot orienta scriitorii de specialitate în haosul izvoarelor. Cei mai mulți amestecă cele ce se spun de oameni dintre care unii sunt contemporani, alții scriu foarte târziu, unii au fost în măsură a cunoaște lucrurile, alții copiază scrieri anterioare ori se lasă duși de închipuire, unii știu să dea vești exacte, ceilalți nici nu se pricep a o face, nici, de atâtea ori, n-au acest scop înaintea ochilor.