Volumul al doilea al operei „Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor”, scrisă de Nicolae Iorga, continuă analiza evoluției instituțiilor ecleziastice și a spiritualității populare, concentrându-se pe perioada de maturizare a acestora.

Iată principalele aspecte tratate în acest volum:

• Politica religioasă a domnitorilor: O temă centrală este modul în care lideri precum Constantin Brâncoveanu au influențat viața religioasă prin ctitorii și sprijinirea culturii teologice.
• Viața religioasă dincolo de instituții: Iorga nu se limitează la ierarhia bisericească, ci explorează credințele, tradițiile și „viața de zi cu zi” a credincioșilor, evidențiind legătura indisolubilă dintre identitatea națională și cea religioasă.
• Organizarea și reorganizarea ecleziastică: Sunt documentate eforturile de consolidare a autorității bisericești în fața influențelor externe și procesele de reformă administrativă din secolele XVIII și XIX.
• Cultura și tipăriturile bisericești: Volumul pune accent pe rolul mănăstirilor și al tipografiilor în difuzarea cărților de cult, care au servit drept principal instrument de educație și păstrare a limbii române.