Clasicist, estet, eseist pasionat de muzică şi film, o deviză favorită a universitarului Claudiu T. Arieşan este Ridendo dicere verum (Să spui adevărul cu un surâs pe buze), figurând de fapt o modalitate umană, dar şi culturală compensatorie, de uşurare a greului vieţii şi micşorare a grijilor istoriei, tehnică îndelung exersată ce a salvat de atâtea ori fiinţa însăşi a poporului nostru. “Haz de necaz”, “râsu-plânsu”, “cine râde la urmă râde mai bine”, “ţară tristă plină de umor”, “râde ciob de oală spartă” – reprezintă tot atâtea faţete ale acestei vocaţii de înveşmântare în surâs de care noi, românii, suntem capabili la moduri nu neapărat unice, însă de cele mai multe ori extreme.