Acest al treilea volum din seria dedicată istoriei Francmasoneriei din Moldova istorică se oprește asupra asociaționismului fraternal modern din nordul provinciei, mai precis asupra Respectabilelor Loji care au funcționat în Botoșani, Dorohoi, Mihăileni, Herța și Fălticeni, în intervalul cuprins de la mijlocul veacului al XIX-lea și până la sfârșitul perioadei interbelice.

O minte curioasă va formula imediat întrebarea: Cum se face că o astfel de asociere cofraternală (organizație în accepțiunea cea mai extinsă a termenului) a reușit să reziste o perioadă de peste trei secole în diverse state și pe diverse coordonate ale mapamondului? Firește, răspunsul nu este unul foarte simplu dar, în opinia noastră, el poate fi astfel rezumat: caracterul proteiform al Francmasoneriei are la bază câteva fundamente intangibile și/sau de neschimbat precum setul de valori și principii legate de credința perfectibilității omului în dimensiunea sa morală și în acțiunea socială vizând atingerea binelui comun; problema thymos-ului (acea parte a spiritului uman care caută recunoaștere și demnitate) care trebuie rezolvată prin isothymie la nivel social (respectul egal cuvenit tuturor membrilor societății care trebuie să se bucure de egalitate, drepturi individuale recunoscute prin domnia legii, în general, valorile asociate democrației liberale în stadiul ei avansat); un corp de landmark-uri (drept consuetudinal) și reglementări scrise (constituții și regulamente interne) relativ asemănătoare în diferitele obediențe și rituri francmasonice; o flexibilitate care suprapune rigoarea și cerințele unor ritualuri bine și coerent formulate de-a lungul timpului; o reziliență dobândită printr-un efort constant de adecvare la imperativele construirii și menținerii la nivel de comunități a drepturilor și libertăților individuale, a valorilor democratice, așa cum au fost ele înțelese pe parcursul diferitelor etape ale modernității, în fine, un atent proces de selectare a potențialilor membri care trebuie să fie liberi (în extensiunea cea mai largă a acestui concept) și de bune moravuri. Nu trebuie neglijat și aspectul cosmopolit, în sensul nepeiorativ al acestuia, ca un element care a întărit capacitatea de „rezistență” în fața diverselor vicisitudini ale timpurilor.