„Cartea de faţă este prima istorie a literaturii române din postcomunism. Se numeşte Istoria literaturii române contemporane ca omagiu adus lui E. Lovinescu, care a publicat două istorii exemplare cu acest titlu, dar şi pentru a repara o neînţelegere cu privire la semnificaţia de azi a sintagmei «literatură contemporană». Majoritatea istoriilor publicate în ultimele decenii în România exclud – din lipsă de interes sau de receptivitate – tocmai literatura recentă, literatura care se scrie în prezentul lor. Desigur, este mai comod şi mai prudent să propui o listă canonică abia după ce timpul şi-a desăvîrşit acţiunea de filtrare şi cristalizare. Am preferat să risc, inclusiv mizînd pe o abordare care nu mai discerne în literatură doar «esteticul», în sensul îngust construit de tradiţia critică românească din ultima jumătate de secol. Deşi cartea poartă subtitlul 1990-2020, recunoscînd rolul avut de căderea comunismului în formarea unei noi perioade literare, limita ei inferioară este ancorată în anii ’80, cu filamente pînă în anii ’60-’70 sau chiar mult mai devreme, în secolul al XIX-lea. Cartografierea politică, ideologică şi culturală a celor trei decenii care au trecut de la căderea comunismului în România este combinată cu o panoramare pe genuri detaliată şi cu o cercetare a relaţiilor transnaţionale ale literaturii române contemporane.” (Mihai Iovănel)