„Poezia are acest dar uimitor – indiferent când, unde se ivește, aduce cu ea o lume particulară de secrete și dezvăluiri, un topos neașteptat și de neînlocuit. Asta nu înseamnă mai valoros sau mai puțin valoros decât altele, ci doar unic. Sufletul e o monadă, iar poeții o exprimă cu vibrații insolite și tulburi pentru că în limba lor prinde articulație și naivitatea gângavă a copilului, și îndrăzneala impetuoasă a profetului, și ardoarea beată a îndrăgostitului, și bocetul suferindului, dar și sapiența tăioasă a filosofului. De aceea, în cele mai puține cuvinte, poezia aduce cea mai multă noutate și cele mai valoroase dezvăluiri sufletești. Acea unicitate însă, cred că este mai curat pricepută, mai bine pătrunsă și valorificată de cineva care are afinități sau a împărțit experiențe de viață cu un scriitor. Nu spun că trebuie să ne batem pe umăr zilnic cu el pentru a-i înțelege opera, însă câtă vreme orice creație are un moment biografic, un context, o dispoziție psihică, un ancadrament socio-cultural, cunoașterea acestora ajută mult la ajustarea perspectivei de înțelegere a acelei opere.”

Vianu Mureșan

„În singurătatea nopții

lângă mine stai întins

ca o floare în glastră povestind a doua zi

și trupul tău îmi pare

o ploaie nesfârșită dând frumusețe unui vis

de parcă niciodată nu te-aș fi iubit

mai mult în singurătatea și insomnia nopții”