Viața Sfintei Iuliana e mai mult decât un roman de dragoste. Și de ce n-ar fi? Doar orice viață este o poveste de dragoste, care urcă și coboară mai multe trepte, se poate deschide către marea Dragoste ce le cuprinde și dă sens tuturor celorlalte sau, dimpotrivă, se închide în sine, rătăcind în labirintul unui ego iubitor doar de sine, și devenind idol, monstrul care se devorează pe sine. Fiecare viață este, așadar, o poveste de dragoste, împlinită sau nu, conștientizată sau nu, cu happy-end sau nu.
Dragostea Iulianei pentru Mirele ceresc este izvorul din care se adapă toate celelalte – cu atât mai mult dragostea pentru logodnicul ei, pe care vrea să-l facă părtaș marii Dragoste, singura adevărată și nesupusă efemerității. Mirele pământesc însă, pradă unui eros năvalnic, nu poate primi, nici înțelege dragostea iubitei sale pentru Mirele ceresc.
Atunci erosul lui năvalnic se preschimbă într-un thanatos sângeros. Dacă vreți, acest roman este un Quo vadis fără un happy-end în plan omenesc, dar cu unul veșnic fericit în plan dumnezeiesc.
Tatiana Petrache