Continuarea seriei Gambitul hoților te aruncă drept în inima unui plan de milioane - milioane de trădări, emoții și răsturnări de situație. Trădările sunt mai dureroase, inamicii mai vicleni, iar inimile mai fragile ca niciodată. Din Monte Carlo până în deșertul alb al Antarcticii, Ross joacă un joc fără reguli, în care dragostea și loialitatea sunt cele mai periculoase arme. Iar ea trebuie să apese pe trăgaci pentru a salva tot ce iubește.
„Plină de jafuri care îți taie respirația, relații complexe, tensiune extremă și personaje pe care le-aș urma oriunde… Nu vei vrea să te oprești din citit.” — Alex Aster, autoarea seriei fenomen Lightlark
Bine ai revenit în lumea Gambitului! Să câștige cel mai bun hoț.
Au trecut șase luni de când Ross a supraviețuit celui mai periculos concurs din lume — o competiție între hoți de elită, specializați în jafuri din muzee, cazinouri de lux și locații de patrimoniu. Dar victoria a venit cu un preț: familia ei e acum în pericol, iar Devroe, băiatul care i-a furat inima și a trădat-o, deține o putere terifiantă — una care poate șterge clanurile Quest de pe fața pământului.
Și totuși, Ross și Devroe sunt forțați să colaboreze sub ordinele Organizației. Cu fiecare jaf dus la bun sfârșit, tensiunea dintre ei devine tot mai greu de ignorat. Dar Ross și-a învățat lecția: într-o lume ca a lor, nicio promisiune nu valorează nimic — mai ales când porți numele Quest.
Când o nouă luptă pentru putere zguduie Organizația, Ross vede o șansă de salvare. Un nou Gambit, mai letal ca niciodată, prinde contur, iar Ross intră în joc cu o singură miză: viața celor dragi.
În această continuare plină de suspans a romanului Gambitul hoților, trădările sunt mai dureroase, inamicii mai vicleni, iar inimile mai fragile ca niciodată. Din Monte Carlo până în deșertul alb al Antarcticii, Ross joacă un joc fără reguli, în care dragostea și loialitatea sunt cele mai periculoase arme. Iar ea trebuie să apese pe trăgaci pentru a salva tot ce iubește.
Fragment din carte
El a oftat și și-a lăsat capul pe spate; arăta enervant de chipeș.
— Ce încerc eu să spun este că... îmi doresc să fi trăit într-o lume în care să te pot săruta și niciunul dintre noi să nu se simtă trădător că o face.
— Păcat că nu trăim în acea realitate alternativă și nu am voie să te sărut. S-a încruntat.
— N-ai voie?
— Nu-mi dau eu voie.
Am bătut darabana cu degetele în marginea canapelei.
— Mama n-ar permite niciodată...
— Încetează, m-a întrerupt el. Și-a frecat puntea nasului, de parcă nu-i venea să creadă ce-i spun, apoi a continuat: nu-mi spune că în ultima jumătate de an singura concluzie la care ai ajuns este că totul s-a întâmplat pentru că ai lăsat tu să se întâmple și faptul că n-ai încredere în nimeni este... A început să râdă. Mi-a căzut fața privindu-l cum se prăpădește de râs.
— Mai du-te naibii.
Am încercat să-i trag un pumn în umăr, dar s-a ferit. În piept îmi fierbea o furie ridicolă.