Jane Eyre, publicat în1847 de Charlotte Brontë sub pseudonimul Currer Bell, reprezintă unul dintre cele mai apreciate, mai citite și mai importante romane de dragoste din literatura universală. A revoluționat scrierea în proză atât prin conturarea personajului principal feminin atipic, redat în narațiunea la persoana I, cât și prin temele abordate: feminismul, singurătatea și iubirea, sărăcia și diferențele de clasă, spiritualitatea și religia, sexualitatea și datoria morală, importanța independenței femeilor – toate prezentate prin filtrul gotic caracteristic literaturii victoriene. Viața lui Jane Eyre – din copilărie până la vârsta maturizării – îi este înfățișată cititorului drept o autobiografie (așa cum se și subintitula romanul): anii chinuiți, de orfană, petrecuți de protagonistă alături de mătușa și de verii ei la reședința lor, Gateshead Hall; plecarea la pensionul Lowood, unde va cunoaște prietenia adevărată; slujba de guvernantă la conacul Thornfield, unde se îndrăgostește de misteriosul domn Edward Fairfax Rochester și unde are parte de câteva evenimente inexplicabile; timpul petrecut la Moor House, unde descoperă lucruri neprevăzute despre familia ei și despre ea însăși, dar are parte și de perspectiva unei noi iubiri; pentru ca, în final, tânăra Jane să își împlinească destinul.

În imprintul Clasici ai literaturii, cititorul român va descoperi romanul într-o traducere semnată de Mirella Acsente, cu o prefață de Cornel Mihai Ionescu.

„Felul cel mai concis de a defini importanta contribuie adusa de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi următorul: ea a atins expresia celui mai elevat romantism prin mijlocirea celui mai frust realism.” G.K. Chesterton

„[Citind Jane Eyre,] entuziasmul pe care îl resimțim nu este de scurtă durată. Ne poartă prin tot volumul, fără să ne lase răgaz să analizăm, fără să ne dea voie să ridicăm ochii din pagină.” Virginia Woolf