Premiul Nobel pentru Literatura 1962

In Monterey, pe coasta Californiei, joia dulce urmeaza dupa o zi rea, dupa o zi plina de naduf, in care totul merge de‑a‑ndoaselea. Prin Joia dulce, John Steinbeck isi reamin­teste de scenele din Strada Sardinelor – locurile sordide, gramezile de gunoaie si hotelurile mizere din Monterey, dar si personajele sale: Doc, acum maturizat dupa ce s‑a intors din razboi, Fauna, misterioasa matroana a bordelului de prin partea locului, Hazel, o puslama menita sa ajunga pre­sedinte al Americii, sau Suzy, de curind ridicata la rangul de vedeta a prostitutiei. Mica sleahta ce alcatuieste comu­nitatea locala pune la cale un bal mascat menit sa‑i schimbe viata lui Doc: sa‑l insoare. Sfirsitul petrecerii, reluarea vietii obisnuite, dragostea lui Suzy pentru Doc, iubirea lui Doc pentru Suzy, micile iesiri in decor ale cite unui personaj sint culoarea stridenta ce se pierde intr‑un fundal framintat, greu de schimbat de veselia unui bal mascat.

„Joia dulce este o etalare convingatoare a celor mai mari teme ale lui Steinbeck: legatura dintre oameni si dragostea, doua lucruri fara de care bunatatea si fericirea n-ar exista.” (The New Republic)

„Cu radacini puternice in experienta autorului, izvorind din memoria, din nevoile si din emotiile lui, Joia dulce statueaza transpunerea in si prin limbaj a framintarilor constiintei umane. Poticnelile lui Doc cind trebuie sa se apuce de scris si neputinta lui de a se concentra in fata foii albe sint de fapt reflectari ale momentelor cind Steinbeck se pregatea sa-si scrie romanul.” (Robert DeMott)