Fredo şi Luigi sunt doi fraţi născuţi şi crescuţi în valea râului Sesia, în nordul Italiei. Seamănă mult, şi totuşi sunt extrem de diferiţi, precum copacii pe care i-a plantat tatăl lor când erau copii. Pentru Fredo, un brad: zdravăn, dar totodată înţepător şi umbros. Pentru Luigi, o zadă: tânjind după soare şi îndoindu-se în vânt.

Venită din Milano, Elisabetta trece fugar prin viaţa lui Fredo, pentru a prinde apoi rădăcini lângă Luigi. Curând o să aibă o fetiţă. Fredo a părăsit de mult valea de-acasă, pentru a le străbate pe cele din Canada, unde lucrează ca şofer de camion. Întoarcerea lui în Italia este legată de moartea tatălui şi de casa cea veche, de-acum goală, aflată sus, pe munte, departe de orice. Şi de o încheiere a socotelilor. Un roman dens şi nuanţat, care aminteşte de albumul Nebraska al lui Bruce Springsteen: doar câteva note, numai instrumentele esenţiale şi forţa unei voci directe, vibrante. O lume întreagă cuprinsă în această carte, una care înseamnă sălbăticie pe de-o parte, iar pe de alta, un loc unde natura este din ce în ce mai deformată, mai ameninţată şi mai vânată de om şi de schimbare. Între timp, un foc mocneşte în cei care o populează, un foc întunecat şi niciodată domolit, pe care nicio zăpadă, nicio emoţie, nicio speranţă nu-l pot stinge.

„În această carte minunată – sclipitoare ca un cristal de gheaţă – vedem cum, pe cursul râului Sesia, absolut totul resimte acţiunile speciei noastre: copaci, femei, bărbaţi şi animale.” (la Repubblica)

„Vocea lui Cognetti cântă existenţele fragile, pierdute în furie şi alcool, şi o forţă misterioasă care le trage în jos, copleşind totul.” (Domani)

„Un autentic Cognetti! Nimeni nu scrie atât de minunat despre viaţa în munţi, în mijlocul naturii… Se dovedeşte un maestru când scrie despre lucrurile mărunte, un maestru al subtilităţii.” (Het Parool)