Demersul din lucrarea de fata cuprinde cercetari corespunzatoare problemei judecatii. In prima parte dintre cele doua ale lucrarii sunt prezentate aspecte logice si filosofice ale acestei forme a gandirii, apoi sunt realizate trei aplicatii prin care sunt scoase in evidenta sensuri judicative si non-judicative ale unor reconstuctii filosofice; aplicatiile vizeaza: filosofia si logica lui Aristotel, proiectul critic al lui Kant si analitica existentiala a lui Heidegger. In cea de-a doua parte este operata o reductie fenomenologica asupra domeniului judecatii, mai bine zis asupra 'judicativului constitutiv' (sau a 'dictaturii judicativului'), cu scopul de a scoate la iveala nu doar caracteristicile acestuia, ci si limitele sale, usor de recunoscut – si unele si altele – in filosofiile mai vechi sau mai noi. Prin operarea reductiei, rezultatul cel mai important se refera la relatia dintre judecata si timp. Potrivit punctului de vedere sustinut in lucrare, timpul este elementul originar al judicativului. Prin operarea reductiei asupra judicativului sunt indicate si cateva sensuri practice ale acestuia. In ultima parte a lucrarii este schitata problematica unui domeniu de cercetare aflat in stransa legatura cu dictatura judicativului: este vorba despre 'judicativul regulativ'. Abia o lamurire a statutului logic si filosofic al acestuia ar putea deschide o cale catre problematizarea non-judicativului. In felul acesta, demersul lucrarii se deschide catre o noua etapa de cercetare a problemei judecatii.