Petru Racolța este un scriitor matur, cu un stil propriu ce captivează cititorul, atuul său fiind versatilitatea stilistică ce generează o abordare tipică fiecărui subiect. De la cărți pentru copii sau fantasy, până la romane polițiste și thrillere (Fetița care visa pentru alții, 2020 și Pe urmele tatălui, 2021– SIONO Editura), Petru Racolța și-a câștigat un loc binemeritat în galeria autorilor români contemporani foarte valoroși.
Având ca punct de pornire câteva amintiri din copilărie, Judecăți, prejudecăți și mere și-a construit firul narativ sub forma unei înlănțuiri de metafore și emoții răscolitoare, constituite ca ramă a tabloului central: itinerariul unei sorți pline de încercări. Sumele experiențelor proiectate în contextul istoric al perioadelor respective, aparenta detașare, dramatismul sau, dimpotrivă, umorul situațiilor alcătuiesc un bildungsroman, o scriere complexă a unei inițiate maturități, proiectate într-un fundal de un realism magic – prezența merelor fermecate, care provoacă la o sinceritate compulsivă.
Romanul a pornit de la câteva amintiri din copilărie care s-au tot adunat și pe care le-am îmbrăcat în metafora mărului, ca un ajutor divin în momentele de cumpănă. De fapt, tatăl meu chiar a sădit un nuc (eu l-am transformat în măr) la nașterea mea, urându-mi să rodesc la fel de mult și de bine. Mai face nuci și astăzi, doar că are ramuri tot mai puține și mai bolnăvicioase. Cred că ne vom termina misiunea deodată, așa cum s-a întâmplat cu prunul sădit la nașterea fratelui meu. S-a uscat în anul morții lui.