Pe vremea când chiar şi dobitoacele ajungeau să se facă Domni şi boieri pe pământ..., a fost un pui de leu, mândru şi frumos, care, fiind el din viţă de Domni, fiarele şi lighioanele îl aleseră pe dânsul ca să fie peste ele mai mare, şi de aceea îi şi ziseră Leonilă Împărat.
Aflând însă Leonilă Împărat că dobitoacele nu trăiesc în bună pace unele cu altele şi că cele mai tari jefuiesc pe cele mai slabe, fără măcar să ceară voie de la dânsul, el hotărî într-o zi să adune la sfat pe toţi supuşii săi, ca să le dea de ştire cum că voieşte cu tot dinadinsul ca lucrările să meargă într-altfel pe viitor. De aceea, îndată trimise peste tot locul porunci straşnice ca toţi de acum înainte să aibă a trăi în cea mai bună înţelegere şi ca să nu mai fie voie a se face cuiva vreo nedreptate, fără de ştirea şi de învoirea împărăţiei. Totodată, porunci să se cheme la curtea domnească tot neamul dobitocesc. Atunci veniră din toate părţile, păsări, lighioane şi fiare, animale de tot felul, care mai mari, care mai mici, şi toate se închinară împăratului şi îi mulţumiră din băierile inimii pentru porunca înţeleaptă ce o dăduse. Dar pe când toate căpeteniile dobitoceşti se adunaseră la curtea împărătească ca să ţie sfat, deodată se lăţi vestea cum că unul numai dintre fruntaşi lipsea şi că acela cu nici un preţ nu voieşte să vină. Acesta era chiar jupân Rănică Vulpoiul, lighioană vicleană şi pricepută...

Din cuprins:
Jupân Rănică Vulpoiul
Basmul feciorului de împărat cel cu noroc la vânat
Tigrul păcălit