Încă o reflecţie: intrarea în partid? Avantaje hotărîtoare: post sigur, un mandat, chiar dacă doar unul virtual. Un contact organizat şi garantat cu oamenii. Împotrivă: a fi comunist într-un stat în care stăpîneşte proletariatul înseamnă renunţarea totală la independenţa privată. Practic, îi delegi partidului responsabilitatea de a-ţi organiza propria viaţă. Dar acolo unde proletariatul este asuprit, înseamnă că te raliezi clasei asuprite, cu toate consecinţele care pot decurge mai devreme sau mai tîrziu de aici. Caracterul seducător al rolului de pionier – în măsura în care nu ai avea colegi ale căror acţiuni să-ţi demonstreze cu fiecare prilej cît de îndoielnică este o asemenea poziţie. În partid: avantajul enorm de a-ţi putea proiecta propriile gînduri într.un cîmp de forţă prestabilit. Dar ceea ce stabileşte, în cele din urmă, admisibilitatea unei poziţionări marginale este determinat de întrebarea dacă, adoptînd o atare poziţionare, poţi să ai un beneficiu personal, demonstrabil, asta însă fără a trece în tabăra burgheziei sau fără a dăuna într-un fel muncii tale. Dacă se va putea justifica în mod concret opera mea viitoare, mai ales cea ştiinţifică, cu bazele ei formale şi metafizice. Ce ar fi „revoluţionar” în forma ei, în conţinutul ei. Dacă ilegalu-mi incognito printre autorii burghezi are un sens. Şi dacă este esenţialmente profitabil pentru munca mea să mă feresc de anumite extremisme ale „materialismului” sau, dimpotrivă, dacă trebuie să caut confruntarea cu ele în cadrul partidului. Lupta se duce aici în jurul tuturor acelor reţineri care se regăsesc în munca specializată pe care am depus-o pînă acum. Şi această luptă trebuie să ia sfîrşit odată cu intrarea mea în partid – cel puţin a uneia experimentale –, dacă pe această fundaţie strîmtă munca aceasta nu ar putea urma ritmul convingerilor mele şi nu ar putea să-mi organizeze existenţa. Atît timp cît voi continua să călătoresc, este evident că intrarea mea în partid mai că nu poate fi luată în considerare, – Era duminică. Dimineaţa, tradus. La prînz, în micul restaurant de pe Balşaia Dimitrovka. După-amiază la Asja, care se simţea foarte rău. Seara, singur în cameră, tradus.

Walter Benjamin


Pe 4 decembrie 1926 Walter Benjamin îşi începe călătoria spre Moscova. Jurnalul şederii sale acolo înttre 6 decembrie 1926 şi 1 februarie 1927 este scris într-o perioadă în care Stalin, în lupta pentru moştenirea lui Lenin, nu îşi elimină doar „opoziţia” şi pe Troţki, ci pune capăt şi artei ruseşti revoluţionare, înnoirilor ei experimentale din teatru şi literatură. Benjamin apucă să se întîlnească cu exponenţi marcanţi ai acestei estetici revoluţionare. Contactele sale cu instituţiile oficiale sînt în cea mai mare parte lipsite de succes: Amplul articol despre Goethe scris de Benjamin pentru Marea Enciclopedie Sovietică este respins. Jurnalul lui Benjamin este mai mult decît o conştientizare fizionomică a oraşului Moscova, fiind înainte de toate, un document personal de excepţie – „probabil celo mai nemilos şi mai sincer”, cum l-a descris Scholem. El prezintă, într-un mod apăsător, încercările lui Benjamin – pe cît de insistente, pe atît de zadarnice – de a o cuceri pe Asja Lacis. În cele din urmă, Jurnalul este traversat de un element în care politica culturală şi biografia se întîlnesc: gîndurile şi consideraţiile lui Benjamin pro sau contra intrării sale în Partidul Comunist German. Walter Benjamin, născut la 15 iulie 1892, a studiat filosofia la Freiburg, Berlin, München şi Berna, iar după ce şi-a luat doctoratul a trăit la Berlin ca scriitor şi traducător. A emigrat în Franţa în 1933 şi a fost membru la Paris al Institutului pentru Studii Sociale, care, apoi, s-a mutat la Geneva şi, mai tîrziu, la New York. Fugind din faţa trupelor germane s-a sinucis la 27 septembrie 1940 la Port Bou, pe graniţa spaniolă. Cele mai importante lucrari: Afinităţile elective de Goethe, Originea dramei baroce germane, Stradă cu sens unic, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Copilărie berlineză la început de veac precum şi mai multe eseuri despre Baudelaire, cuprinse într-un proiect despre arcade, rămas neterminat.