După model sovietic, la începutul anilor 1950, s-a înființat și în România o școală de literatură și critică literară, cu sediul în palatul de pe Șoseaua Kiseleff nr. 10. Studenții acesteia au fost selectați din cele mai diverse medii sociale cu scopul de a făuri o nouă literatură. Printre ei s-a aflat și Marin Ioniță, căruia îi datorăm cele mai interesante memorii despre o instituție care și-a pierdut până și arhiva. Sub pana autorului, întâmplări mai puțin cunoscute și scriitori pe nedrept uitați sunt aduși la lumină. Kiseleff 10. Fabrica de scriitori dezvăluie detalii din activitatea de tinerețe a Aurorei Cornu, Anei Blandiana, a lui Nicolae Labiș, Ion Gheorghe, dar și a somităților literare ale vremii, precum Mihail Sadoveanu, Mihai Novicov, Zaharia Stancu, G. Călinescu, Mihai Beniuc. În „fabrica de scriitori” a regimului și-au perfecționat stilul, învățând, totodată, principiile „luptei de clasă”, cei pe care Lenin îi numise, la un moment dat, „inginerii sufletului omenesc”. O școală care a scos la iveală talente, dar a și îndoctrinat tineri scriitori.