Postfaţă de George Banu

Dacă Grotowski, marele regizor polonez, îşi plasese spectacolul emblematic, Prinţul constant, sub semnul Lecţiei de anatomie a lui Rembrandt, tânărul regizor de astăzi ne oferă, aproape pe linie dreaptă, nişte jupuiţi de viu. Cine sunt aceste personaje smulse lor însele, aceşti iubitori în căutare de iubire, aceşti rătăciţi care nu găsesc calea de întoarcere — dacă nu chiar nişte jupuiţi de viu? Ei înaintează în lume lipsiţi de protecţie şi, cu nervii la vedere, cu arterele deschise, timpul lor de viaţă e decontat, redus, cronometrat. Totul e carne vie la ei… şi, în acest sens, sunt „de neatins“. Cel mai mic gest îi răneşte şi, numai câteodată, cuvântul îi alină şi le‑ntârzie sfârşitul, împiedicându‑i să moară… tineri, mereu tineri, răniţi de nevindecat, eroii lui Warlikowski par să fie lipsiţi de orice apărare şi, dezarmaţi, umblă pe buza prăpăstiilor.

George Banu

Volum editat de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“ prin Editura CHEIRON, cu sprijinul Institutului Cultural Polonez şi al Festivalului Naţional de Teatru – ediţia 2010