Multe dintre aceste povestiri au apărut în reviste literare, în România literară, Vatra, Luceafărul, Hyperion, Euphorion. S-au adunat și trei ediții de povestiri, începând cu volumul inițial, de acum douăzeci de ani, de fiecare dată tot mai gros, cu alte și alte povești adăugate. Şi iată acum o altă carte, care va fi urmată în curând de un al doilea volum, cuprinzând, desigur, povești în plus. Edițiile de care am amintit s-au numit fie „Un sat numit România”, fie „Moartea lui Omu”.
Acum, această carte se numește „La capra spânzurată”, după titlul uneia dintre poveștile pe care le consider reprezentative, crezând eu că, în momentul de față, la noi, la români, s-a cam fumat povestea cu miorița cea năzdrăvană și că e vremea de a ne prezenta mai degrabă ca demni și onorabili admiratori și supraveghetori ai caprei vecinului. Desigur, în vatra satului România, ba, chiar Europa.