Aceasta este o mare poezie, fără o singură scădere, fără niciun defect, fără urmă de poticnire. O carte despre moartea mamei sale, cu o pudoare și cu o reținere admirabile. Un Requiem maiestuos./

Isto é Grande Poesia, sem uma baixa, uma falha, um tropeço. Um livro em torno da morte da mãe, com um pudor e uma contensão admiráveis. Um Requiem majestoso. - António LOBO ANTUNES

Opera lui se prezintă deopotrivă suavă și contondentă. Lichidă și corporală. Apele unei mări interioare. Alb și negru. Suprafață senină dar un adânc neliniștit. Harpă și clarinet. Fagot și violoncel. Mahler și Mozart. Cu pădurile lui Eminescu, dar și cu anticele heteronime subtile. Lumină senină a valurilor. Lume în transă. Nu o poezie cu două fețe sau în război cu ea însăși. Ci un coral deschis, rod al unor secrete (și severe) armonii, convocate în planuri ce se îmbrățișează./

Seu opus se apresenta suave e contundente. Líquido e corpóreo. Águas do mar interno. Branco e negro. Serena superfície contra o fundo inquieto. Harpa e clarinete. Fagote e violoncelo. Mahler e Mozart. Os bosques de Eminescu e antigos heterônimos sutis. Luz serena das ondas. Mundo em transe. Não uma poesia bifronte ou em guerra conta si. Mas um coral aberto, fruto de secretas (e severas) harmonias, convocadas a planos abrangentes. - Marco LUCCHESI