Înrolat în Wehrmach în august 1939, la vârsta de 19 ani, Wilhelm Lübbecke primește botezul focului în timpul invaziei Franței din 1940. În vara anului următor, divizia lui participă la Operațiunea „Barbarossa”, acționând pe flancul stâng al Grupului de Armate Nord. După marșuri înfiorătoare printre nenumărate cadavre și vehicule arse, încurajați de populația din regiunea baltică, el și camarazii lui ajung până la periferia Leningradului. Germanii au întâmpinat mari greutăți pe timpul iernii, încercând să facă față atât contraatacurilor sovieticilor, cât și frigului cumplit. Divizia 58, din care făcea parte Lübbecke, a fost aruncată dintr-o parte în alta a frontului ocupat de Grupul de Armate Nord, de la Novgorod la Demiansk, luptând la un moment dat pe gheața lacului Ilmen.
Preferând să fie aproape de focul luptei, Lübbecke a îndeplinit misiunea de observator înaintat pentru compania sa, având de a face cu lunetiști, partizani și atacuri în toată regula ale trupelor sovietice. În septembrie 1943, este trimis la o școală de ofițeri din Dresda. În momentul în care se întoarce pe frontul rusesc, armata germană se află în plină retragere. Lübbecke reușește să scape din haosul care domnește în Prusia Răsăriteană îmbarcându-se pe un distrugător german și ajungând cu acesta în largul coastelor Danemarcei, într-o zonă controlată de britanici. După eliberarea din captivitatea britanică, se căsătorește cu iubita lui, Anneliese, iar în 1949 emigrează mai întâi în Canada, apoi în SUA. Aici, la bătrânețe, cu ajutorul lui David B. Hurt, William Lubbeck își deapănă amintirile, iar pe baza lor se naște La porțile Leningradului, o poveste despre triumf și dezastru, o incursiune fascinantă în realitatea războiului de pe Frontul de Est.
„O imagine bine concepută a vieții cotidiene din iad.” -World War II Magazine
„[Cartea este] alcătuită cu atenție la detalii. Cititorul are impresia că se află alături de Lubbeck în timpul misiunilor desfășurate de acesta în anii petrecuți pe front.” -Military Trader
