Realitatea juridica actuala indica o tendința crescuta a administrației romane in adoptarea de acte administrative normative prin care se dorește reglementarea unor domenii variate atat de interes local, cat și național, tendința determinata, pe de o parte, de procesul lent și anevoios de adoptare a legilor de catre Parlament, iar pe de alta parte, de nevoia lamuririi, explicarii și interpretarii lacunelor, necorelarilor ori redactarii defectuoase a legii sau de intenția de „a adapta” legile in interesul propriu.
Din perspectiva statului de drept, administrația nu poate acționa decat pentru executarea legii sau prin adoptarea de acte de legiferare secundare, numai in baza unei abilitari legislative exprese și nu poate acționa contra legii. Privit ca un izvor de drept, actul administrativ normativ este singurul care poate fi cenzurat de catre instanțe ordinare, ceea ce ii confera un loc aparte in ordinea constituționala.
Pe fondul insuficientei ințelegeri a naturii și efectelor juridice ale actului administrativ normativ și lipsei unui cod administrativ, lucrarea iși propune sa trateze tema cat mai cuprinzator, prin comentarii, explicații, aplicații teoretice și practice privind actul administrativ normativ, astfel incat sa constituie un instrument util pentru specialiștii in domeniul dreptului administrativ.