Pe o stanca neagra, intr-un vechi castel,/ Unde cura-n poale un rau mititel,/ Plange si suspina tanara domnita,/ Dulce si suava ca o garofita;/ Caci in batalie sotul ei dorit/ A plecat cu oastea si n-a mai venit./ Ochii sai albastri ard in lacrimele/ Cum lucesc in roua doua viorele;/ Buclele-i de aur cad pe albu-i san,/ Rozele si crinii pe fata-i se-ngan./ Insa doamna soacra langa ea vegheaza/ Si cu dulci cuvinte o imbarbateaza.[...]" - Muma lui Stefan cel Mare