Contrar tendinţei multă vreme predominante de a-l reabilita pe Lenin pentru a-l covîrşi cu acuzaţii pe Stalin, Courtois arată că Vladimir Ilici Ulianov a dorit, a conceput şi apoi a instaurat o dictatură ideologică nemiloasă, inventînd conceptele şi instrumentele totalitarismului de tip comunist. Lenin se distinge de ceilalţi adversari interni ai ţarismului, opunîndu-se nu doar liberalilor şi democraţilor, ci şi tuturor curentelor socialiste, pe care le critică fără cruţare în scrierile şi discursurile sale. Ajutat de o forţă de convingere neobişnuită, el alege să se sprijine pe o minoritate de revoluţionari de profesie, şi nu pe mase. Va reuşi astfel să pregătească în umbră preluarea puterii în Rusia prin lovitura de stat din octombrie 1917, putere pe care o va extinde ulterior printr-o recurgere sistematică la violenţă îmbinată cu un oportunism politic rar întîlnit.