Arhimandritul Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar al veacului al XX-lea, s-a aplecat cu multă gingășie asupra vieților cuvioșilor Părinți care au marcat istoria Bisericii Răsăritului slav și, în special, a Balcanilor, istorisindu-le cu un har aparte. Cărțile sale închinate Sfântului Ioan de Rila, Sfântului Serafim de Sarov ori nevoitorilor veacului de pe urmă din pustia Rilei rămân adevărate capodopere ale iscusitului hagiograf...
Cartea de față – un adevărat mini-roman – se apleacă asupra biografiei celui dintâi stareț al Optinei, Leonid (mai apoi, schimonahul Lev), cel care avea să introducă în faimoasa lavră „cârmuirea duhovnicească”, deprinsă de ucenicii vestitului stareț Paisie Velicikovski în timpul viețuirii lor în vatra duhovnicească a Neamțului – „raiul duhovniciei pe pământ”.
Ascultarea și urmarea fără șovăire a căii mântuirii de către Leonid de la Optina – un adevărat model de viețuire întru Hristos – adeveresc cele prorocite cândva de către schimonahul Teodor, părintele său duhovnicesc, care îl va numi pe viitorul mare stareț „leul cel smerit”...