Lucrarea de faţă se vrea o introducere în studiul limbajului cinematografic luând ca punct de reper filmele „Erei mute”, „laboratorul” în care s-au desfăşurat experimentele ce au dus la formarea structurilor sintactice şi semantice specifice celei de-a şaptea arte. Treptat, odată cu trecerea de la “cinematograful atracţiei” la “cinematograful naraţiunii”, cineaştii descoperă diversitatea încadraturilor, posibilitatea schimbării unghiului de filmare sau a mişcării camerei de luat vederi, iar ulterior învaţă să nareze cu ajutorul montajului.