Într-o privire de sinteză, am putea spune că apariția filosofiei analitice a fost favorizată de trei situații: în primul rând, începând cu Bolzano, a fost conștientizată ideea că paradigma carteziană a cunoașterii, continuată și de către Kant, una adânc psihologizantă prin accentul pus pe „eu”, trebuie depășită, că e nevoie de o „de - subiectivizare” a cunoașterii științifice, de aici ideea „expulzării” gândurilor din minte, pentru a se putea garanta obiectivitatea actului cognitiv; în al doilea rând, pe linia empirismului englez, s-a ajuns la concluzia că, în mod tradițional, culminând cu poziția lui Hume, empirismul s-a afundat și el în psihologism, accentul fiind pus pe relaționarea limbajului cu mintea, și că situația se schimbă abia cu John Stuart Mill, în centrul atenției fiind adusă de acum relația limbaj – lucruri, limbaj – lume exterioară; în al treilea rând, promotorii filosofiei analitice au și o solidă pregătire științifică, în special în matematici, logică și fizică, existând convingerea că procesul de „desubiectivizare” a cunoașterii nu se poate realiza în lipsa instrumentelor noii logici și ale matematicii. (Ioan Biriș)
Alte lucrări: Totalitate, sistem, holon (prima ediție – 1992; a doua ediție, completată – 2007; Premiul „Mircea Florian” al Academiei Române); Valorile dreptului și logica intențională (1996); Isto - rie și cultură (1996); Sociologia civilizațiilor (2000); Societate și comunicare culturală (coord., 2006); Conceptele științelor sociale. Modele și aplicații (coord., 2008); Rolul imaginarului în cunoașterea științifică (coord., 2009); Conceptele științei (2010); Filosofia și logica științelor sociale (2014); Philosophy in the Age of Apllied Logic (2017); Nadăș, Țara Zărandului – Județul Arad. Monografie (2017); Constantin Noica. Holomeria simbolică (2019); Lucian Blaga. Conceptele dogmatice (2020); Despre holismul filosofic (2020).