„Klaus Bernath a plecat din Lindenfeld foarte de tânăr, pe când satul încă mai trăia.

A străbătut lumea în lung şi în lat, a cunoscut mizeria, dar, în cele din urmă, a ajuns un om de afaceri de succes şi un miliardar pe măsură.

Atât de bogat, încât tot ce‑i mai rămăsese de făcut era să se întoarcă acasă, în micul sat sărac unde se născuse.

Scriitorul Otto von Romanoff, care îi devenise şi prieten, urma să‑i scrie biografia, iar revederea pământului natal după atât amar de vreme, în onorurile oficialităţilor şi în luminile presei, ar fi fost capitolul final perfect.

Lindenfeld era însă un sat părăsit şi biograful descoperă, pentru prima dată în cariera lui, că are nevoie de ficţiune pentru a da realităţii un sens. «Biografia sa nu suportă reîntoarcerea în pustietate», spune el. În complicitate cu fiul miliardarului va renova satul, îl va popula cu actori şi, pentru o săptămână, îl va readuce artificial la viaţă.”

(Marius Chivu)

„Romanul lui Ioan T. Morar este una dintre cele mai inteligente puneri în abis pe care le‑am citit în ultimii ani. De fapt, nu o punere în abis, ci o constelaţie de asemenea artificii, în care fiecare element este legat în sistem prin pârghii susţinute diabolic de un Păpuşar abil. O carte excepţională, susţinută aproape exclusiv prin inteligenţa şi talentul de povestitor ale scriitorului.”

(Bogdan-Alexandru Stănescu)

„Lindenfeld este un roman dinamic, cu o naraţiune care curge uşor, o piesă bine gândită şi regizată, o oglindă a vieţii româneşti la sfârşitul anilor ’90, început de anii 2000 în care trecutul şi prezentul se unesc.”

(Dana Dumitru)