Traducere de Omar Lara și Victor Ivanovici

Ilustrații: Rada Niță

„Lirica obiceiurilor tradiţionale delimitează un câmp vast, cu relief accidentat, fiind legată nu numai de marile experienţe umane, naşterea, nunta şi moartea, de modul de a le depăşi, ci, prin colinde, şi de problema timpului, cu aspectele sale faste sau nefaste, de accidentele cosmice, asemenea secetei sau inundaţiilor, dar şi de accidentele care afectează destinul individului sub forma bolilor pe care le consemnează un complicat nomenclator ce poate fi urmărit în descântece. Se conturează, pornind de la aceste aspecte, o imagine a lumii care implică un „sus“ şi un „jos“, două nivele ontice insistent amintite. Cei de jos, pământenii, oameni muritori, se pun sub autoritatea „celui de sus“, a sacrului retras în zona celestă. Periodic, prin acte liturgice care implică obligatorii lustraţii, între care de o evidentă valoare simbolică se bucură «scalda», lumea aceasta, ataşată de un trecut din care vin tradiţiile, caută să se purifice, să-şi recapete inocenţa.“ – Silviu Angelescu