Cititorul are la dispoziție o carte de referință despre politicile culturale din anii stalinismului dezlănțuit, dar și despre marile nume ale vieții intelectuale și artistice românești (Tudor Arghezi, G. Călinescu, Petru Dumitriu, Victor Eftimiu, Jean Georgescu, Victor Iliu, Ion Jalea, Mihail Jora, Egizio Massini, Cornel Medrea, G. Oprescu, Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu, Jean Al. Steriadi, Lucia Sturdza Bulandra, Tudor Vianu ș.a.). În al doilea rând, această sinteză esențială de istorie îi înfățișează pe ideologii, propagandiștii și cenzorii lumii culturale: Iosif Chișinevschi, Leonte Răutu, Nicolae Moraru, Sorin Toma, Mihail Roller, Ofelia Manole, Pavel Țugui. Apar și intermediari între cele două sfere (artistică și ideologică), interlocutori privilegiați ai oficialității precum: Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Matei Socor, Jules Perahim, M.H. Maxy, care nici ei nu sunt scutiți uneori de cuvintele aspre ale puterii comuniste.

Grație unei temeinice documentări, Cristian Vasile a reușit să îmbine cât se poate de potrivit o varietate de surse istorice: documente ale Agitprop-ului, memorialistică, mărturii de istorie orală, izvoare diplomatice etc. Nu mă îndoiesc că va continua să aprofundeze cu competență politicile culturale comuniste din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. De ce scrie un istoric despre dramaturgie, beletristică, arte plastice? Pe terenul cercetării academice este loc pentru toată comunitatea istoriografică, politologică, pentru istoricii literari și de artă. Documentul de arhivă poate și chiar trebuie să fie privit din mai multe unghiuri, perspective etc. Arhivele sunt acum deschise. Aș îndrăzni să spun că și datorită Comisiei pe care am avut onoarea să o conduc în 2006. Sunt fericit deci să salut această reușită istoriografică scrisă cu pasiune, rigoare, curaj și sagacitate. (Vladimir Tismăneanu)

Cristian Vasile este cercetător științific, dr. habil., în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga” (Programul România şi Europa în secolul XX) – Academia Română, precum și membru corespondent al Academiei Austriece de Științe (ÖAW). Predă în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române, unde este şi conducător de doctorat. A fost secretar științific al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (aprilie 2006 – aprilie 2007), coordonator al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (aprilie 2007–decembrie 2009), coeditor, împreună cu Vladimir Tismăneanu şi Dorin Dobrincu, al Raportului Final al CPADCR (Humanitas, 2007). A fost director ştiinţific al IICCMER (septembrie 2011–mai 2012).