De mulți ani, n-aș ști câți anume, pe lângă cursurile de scriere creativă pe care le țineam pentru copii, a apărut grupul Liternauții. Ce era diferit? Tinerii cu care lucram deveneau tot mai surprinzători în literatura lor, așa că era nevoie de altfel de îndrumare. Liternauții nu e un cenaclu literar în care vii, te înscrii la lectură, citești și apoi ești discutat de cei prezenți. Se întâmplă și o parte din lucrurile acestea, dar mult mai important, cred eu, e partea de curs de poezie. La fiecare întâlnire, noi vorbim despre un poet, citim poezie, încercăm s-o situăm într-un cadru mai larg, să o înțelegem. Facem școală, prin urmare, dar altfel de școală. Tinerii scriitori pe care i-am invitat să facă parte din grup au ajuns atât de buni, de multe ori mă intimidează pur și simplu. N-am nicio îndoială că despre fiecare se va vorbi în literatura noastră. Au o mare forță, au talent, scriu despre dragoste, dar și despre corporatism, despre moarte, dar și despre inteligență artificială, despre ipocrizie, dar și despre proteste civice. Ce-i face diferiți de alți poeți tineri? Că știu cât de multe și de uimitoare chipuri are poezia.

Ioana Nicolaie